Ansamblul arhitectural al Episcopiei Hușilor, constituit din Catedrala cu hramul „Sfinții Apostoli Petru si Pavel”, Palatul episcopal, Turnul clopotniță, chiliile și zidul de incintă, a fost construit în etape diferite, în stilurile baroc și neoclasic.
Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” a fost construită de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare în anul 1495, în cadrul Curții domnești, funcționând de-a lungul timpului ca mănăstire și Catedrală episcopală, cu o întrerupere în perioada 1949-1996, când episcopia a fost desființată.
Biserica nu a fost înzestrată de ctitorul său cu nicio proprietate, domnitorul dorind ca ea să rămână biserică de curte, iar nu mănăstire sau biserică parohială.
Despre ctitor și perioada în care a fost ridicată, pisania originală a bisericii, scrisă în limba slavonă și păstrată și astăzi deasupra ușii de intrare, mărturisește următoarele: „Binecredinciosul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a început a zidi această casă întru numele sfinților, slăviților și întru-tot-lăudaților mai-marilor Apostoli Petru și Pavel, care este în Huși pe Draslavat și s-a săvârșit în anul 7003 (1495), iar al Domniei-sale al 38-lea curgător, luna noiembrie 30”.
Biserica a fost rezidită de episcopul Inochentie al Hușilor, între anii 1753-1756, cu sprijinul domnului Matei Ghica.
Au fost păstrate temeliile și pisania în limba slavonă a bisericii domnești ctitorită de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare.
Biserica, arsă și avariată de cutremure, a fost reparată de mai multe ori, suferind transformări majore.
După cutremurul din 1802, a fost reclădită de la nivelul ferestrelor, fără turla de pe naos, refăcută, între 1887-1889, de episcopul Silvestru Bălănescu.
În 1849, catapeteasma pictată în 1784 de Nicolae Moscovli a fost înlocuită cu una nouă, de episcopul Sofronie Miclescu.
Între 1910 și 1911, în timpul episcopului Conon Arămescu-Donici, s-a mărit pridvorul, adăugându-se cele două veșmântării, de o parte și de alta a absidei altarului și s-a mărit proscomidia.
Din cauza cutremurelor, pridvorul a fost modificat din nou între 1941 și 1945. După 1996, biserica a fost consolidată, pictura murală refăcută, iar iconostasul și mobilierul au fost înnoite.
Cu prilejul redeschiderii Episcopiei Hușilor, din anul 1996, biserica a fost reparată prin strădania episcopului Ioachim Mareș, episcop al Hușilor în perioada 1996-2009.
Construcția are un plan triconc, cu turlă pe naos și turn-clopotniță pe pronaos. Fațadele de factură barocă păstrează organizarea tradițională pe două registre separate de un brâu. Pictura murală datorată lui Gheorghe Tătărescu (1890-1891) a fost refăcută în 1943-1945 și 1997-1998.
În catedrală sunt înmormântați episcopii Inochentie (1752-1782) și Meletie Istrati (1851-1857), iar în curte se află cenotaful lui Veniamin Costache, episcop al Hușilor (1792-1796) și mitropolit al Moldovei (1803-1843), ridicat de episcopul Silvestru Bălănescu în 1893, și mormintele episcopilor Iacov Antonovici (1924-1931) și Grigorie Leu (1940-1949).
Din anul 2004, Catedrala din Huși figurează pe lista monumentelor istorice din județul Vaslui.
Palatul episcopal al Episcopiei Hușilor a fost construit între 1771 și 1792, la inițiativa episcopului Inochentie și terminat de episcopul Iacob Stamati, pe locul caselor episcopale ridicate pe ruinele fostului palat domnesc (sec. XV-XVII).
Palatul episcopal a înglobat și pivnițele, singurele construcții care au rămas din Curtea domnească ridicată de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare la Huși.
Arsă în 1813, clădirea a fost refăcută de episcopul Sofronie Miclescu în 1849. Fațadele au suferit unele transformări în 1890 și 1934-1938, când au fost modificate cerdacele de pe laturile de sud și nord.
Fost sediu al muzeului eparhial, întemeiat de episcopul Iacov Antonovici, între anii 1926-1949 și reactivat de episcopul Ioachim, în 1983-2004, precum și al muzeului municipal, între 1960-1982, Palatul are în prezent destinația de locuință a episcopului.
Turnul de poartă și clopotniță a fost ridicat în 1938 de episcopul Nifon Criveanu pe locul vechii porți, din timpul domnului Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546), reclădită în 1714 de episcopul Sava și refăcută de episcopul Sofronie Miclescu în 1849.
Turnul clopotniță, de secțiune pătrată, cu patru niveluri, are la bază poarta carosabilă cu deschidere semicirculară. Camera clopotelor este marcată printr-un registru de ocnițe în acoladă, aici se află un clopot de aproape două tone, turnat după modelul clopotului lucrat la Kiev pentru biserica domnească din Bârlad, de către domnitorul Vasile Lupu.
Zidul de incintă și chiliile au fost realizate între 1826 și 1849 de episcopul Sofronie Miclescu, pe locul vechilor construcții de piatră, ridicate în 1714 de episcopul Sava și refăcute de episcopul Inochentie în 1771-1774. Zidul și chiliile au fost renovate de episcopul Nifon Criveanu, în 1934.
În chilii a funcționat Școala de cântăreți (1846-1859, 1892-1939) și Seminarul (1851-1859, 1919-1931).
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.